luni, 16 noiembrie 2015

Erotismul dragostei

   O senzație de rece pe pielea fierbinte îmi trezește simțurile adormite după un joc erotic al dragostei mult așteptate. Două degete ce se tot plimbau pe conturul coapselor deja descoperite de lenjeria martoră a secretului nostru.  O mângâiere ușoară a buzelor şi un sărut  lung pe gâtul descoperit de buclele răvășite, care se lasă ușor până pe sâni. Îi căutam degetele alea incitante, buzele alea senzuale cu care-mi șoptise că-s cea mai frumoasă și sexi femeie din lume. Mă amăgește cu atingeri tandre, cu senzația unificării a două suflete ușoare...purtătoare de dragoste.
    Îmi vine să urlu de bucurie și să-l mai iubesc încă odată. Dimineața asta nu visez, ci mi s-a îndeplinit visul. N-aș vrea să deschid ochii atât de repede, aș vrea să mă mai trezească încă odată și încă odată...de câte ori e nevoie. Mi-am dăruit toată senzualitatea şi toate visele. S-au împletit împreună cu dorința și au deschis împreună poarta spre iubire...
    Răsuceam cearceafurile de parcă ne roteam odată cu Pământul. Exersam ritmurile inimii în acord cu respirația. Ne mototoleam, ne sifonam, ne luam de la capăt, ne îmbinăm și ne reluam.
    Un simplu dans de tango în patul vechi din casa amintirilor. În mijlocul beției de senzații să te trezești că vrei să-mi seduci iarăși pielea, să-mi guști sărutul și apoi să-mi împletești părul așa cum energiile noastre s-au împletit printre atingeri, gemete, cuvinte picurate pe sâni, pe coapse, pe tălpi, printre plăceri primordiale acompaniate de scrieri ale degetelor în acorduri de simțuri.
   O noapte, un ceas, un Univers deschis de doi creatori de iubire într-un act sacru. O placere acceptată de ambele trupuri și dorită de ambele suflete.
With LOVE,
A.S.

vineri, 13 noiembrie 2015

Nu mai e timp

        Viața e nedreaptă. E nedreaptă pentru că aşa vrem noi, pentru că nu o luăm în serios, pentru că glumim cu cele mai serioase gânduri, pentru că plecăm exact când ar trebui să rămânem, pentru că ne îngropăm în minciună, pentru că nu avem puterea de a accepta propriul adevăr, pentru că ne irosim timpul cu greșeli, în loc să ne focusăm pe ceea ce este întradevăr constructiv, pentru că ne e mai uşor să distrugem cu un şut decât să construim cu două mâini şi un creier, pentru că am uitat să iubim, pentru că jignim când ar fi trebuit să ne înțelegem pe noi şi pe semeni noştri. Noi râdem, plângem, dezbinăm, blamăm, urlăm pentru că ne e frică de noi, de viaţă, de sentimente, de iubire. Confundăm adesea iubirea cu trădarea, iertarea cu ura, adevărul cu minciuna...

    Pentru că avem vieți de salvat şi situaţii de experimentat, pentru că avem gânduri de construit şi oameni de iubit, pentru că suntem înconjurați de oameni frumoşi, pentru că am fost creați în cel mai suprem act de iubire, pentru că trăim datorită Universului, pentru că mai avem o șansă în această viaţă, pentru că mai putem încă simţi recunoștința, pentru că încă mai putem cere iertare, pentru că încă mai putem iubi, pentru asta trebuie să trăim frumos. Pentru că nu mai e timp....
With LOVE,
A.S.

joi, 12 noiembrie 2015

Război vs. iubire

   Câmpuri de bătălie se întind în faţa ochilor, pe după munți, pe întinse câmpii și ne-ajung și pan’ la suflet. A fost vreme de război între noi, un război de sentimente și fiori. M-ai cucerit cu flori și sărutări și m-am predat dragostei.

   O, Doamne cât de bine-i să fii sub autoritatea iubirii și torturată de fiori și sărutări. Cât de mult mi-a crescut iarba pe suflet și câte rândunici și-au făcut cuibul aici, pe câmpurile bătăliei! Ne-am contopit!

   Te-am respirat în vreme de pace și te-am iubit în vreme de război.
   Ne-am compus din paradoxuri, ne-am destrămat în neant, am zburat în văzduh și am păcătuit în iad.
   Mi-a lipsit curajul, iar strategia am construit-o în ură, pe când a ta a fost gândită în vreme de iubire cu sinapse, tipuri de reacții, idealuri și vise.
   Relația, unde termenii antagonici se atrag și se resping reciproc, pe rand, fiecare deget cu centimetrii de simțiri.

With LOVE,
A.S. 


Ultima data...

Ultima clipă, ultima strângere de mană și un ultim strop de iubire într-o ultimă privire. Așa-s despărțirile. Frumoase, urâte, pline de emoție sau pline de furie. Sunt călduroase sau reci şi lași acolo toate sentimentele, toate gândurile, toată magia şi energia.

   Dac-ai şti că-i ultima dată când îi mai simți bătăile inimii, l-ai vedea pe de-a-ntregul, un om minunat c-un braț de vise sau l-ai vedea ca pe cel mai înfiorător personaj de desene animate? I-ai contura chipul într-un tablou pus pe noptieră? I-ai sădi flori în suflet sau i-ai smulge tăcerea? L-ai mângâia cu iertare sau l-ai trimite la dracu?

   Şi dacă te-ar săruta c-o ultima fărâmă de iubire, așa brutal sau senzual, cum o făcea odată, l-ai strânge în brate să-l smulgi din lumea asta și sa-l bagi în suflet?

Cu ce strângere de mană i-ai da drumul? Cu ce cuvinte l-ai iubi? Cu ce gânduri ai porni? Cu ce șoapte l-ai săruta și cu ce vibrație l-ai atinge?

   Sau ai tăcea...aşa brusc, îndelung pentru a păși încet, ușor, pe neînsemnate în suflet și să nu mai pleci niciodată? Ai tăcea pentru a asculta cântecul inimilor voastre? Ai tăcea pentru a vă reuni încă odată? Ultima dată? Ai tăcea pentru a medita, pentru a renaște?

   Când taci, toată revolta din tine se liniștește, te dezbraci de substraturi, de cuvinte grele și auzi iubirea și iertarea. Când taci, îi dai răgaz inimii să bată, să simtă, să rezoneze şi să ierte, să audă, să asculte și să înțeleagă.

   Se aude ceva! Se aude vocea din noi, din iubire și emoție.

  Cuvintele pot îngropa sentimentele. Cuvintele pot murdari. Cuvintele pot strica într-o clipă ceea ce simțurile au construit într-o poveste. Lasă-le să plutească!

   Dacă ai ști că-i ultima iubire, i-ai spune ceva sau ai tăcea?

With LOVE,
A.S.


marți, 27 octombrie 2015

Dorinta dreptelor

     L-am zărit de-atâtea ori la fereasta mea. La fereastra minții mele, căci casa nu prea mi-o vizita. Poate că-i era teamă de atâtea începuturi, oricum ambii eram obișnuiți cu singurătatea. Un suflet în plus ar fi stricat viețile noastre... Ne aflam în perioada în care descopeream în noi locuri miraculoase. Ne doream unul pe altul, dar mai plăcut era să ne analizam reacțiile.

      M-am trezit de atătea ori să-mi aștern gândurile și să-mi desenez emoțiile. Era puterea insipirației mele, cunoașterii universului. Nu el, căci nu ne-am mângaiat pielea, nu ne-am intersesctat corpurile, nu ne-am smuls tandrețuri în zilele geroase și nici nu ne-am răcorit cu sărutări în zilele caniculare.

     Mi-a scris într-o zi pe palmă și a lasat un mesaj pentru o viață întreagă, un fel de urmă a unui suflet evoluat care și-a marcat prezența, știind că va fi un trecător prin viața mea.

     '' Eram ca două drepte paralele, dar cu o voință de a deveni perpendiculare. Când am format unghi derept, ne-am cutremurat revenind la formula inițială. Am mai avut și alte tentative, iar când eram pe cale să devenim ce ne doream, ne-am razgandit...Voiam să devenim un cerc.''

With LOVE,
 A.S.



vineri, 21 august 2015

Femeia

     Când te ceartă femeia din ea, îi pasă de tine. Atunci când e nervoasă, las-o să se manifeste! Îi va trece repede fiindcă nu a avut motive întemeiate. Pur și simplu s-a bazat pe tine, iar tu i-ai înşelat așteptările. Dar când devine tăcută, pune-ți semne de întrebare! E momentul în care se gândește să renunțe fiindcă și-a pierdut interesul. 
  Oare câte straie poate purta o femeie? Și-n câte feluri și timpuri poate iubi?
  Gesturi, tandrețuri se pot naște în fiecare clipă pt fiecare suflet ce o atinge, dar nu și în lumi diferite.

With LOVE, 
A.S.

joi, 20 august 2015

Spectacolul din mine

   Picături de ploaie dansează odată cu sufletul meu și al lui...într-o zi de mai.

  O ploaie de vară ne găsește pe stradă ținându-ne de mână sufletele mari.

  Regăsesc în fiecare ploaie acea emoție ancorată în acel moment magic.

  Era un el, un suflet de copil pur, iubitor și fericit, legat de al meu pentru un timp scurt, dar suficient cât să-mi umple sufletul cu o amintire înfloritoare.

  Iubesc ploaia pentru că iubesc momentul, pentru că iubesc emoția, pentru că iubesc senzația întâlnirii dintre picăturile reci de ploaie și pielea de pe trupul meu încălzit de sufletul înflăcărat.

  Dacă ar fi să-i mai văd ochii, m-aș regăsi în acel moment, când mâna-i caldă mi-a alinat tot zbuciumul de atunci, toată agitația celulelor și toată forfota gândurilor le-a spulberat...ducându-mă în paradis.

  Eram în centrul Universului, în centrul terenului de fotbal, unde pășiserăm cu atâta dorință. Stăteam jos, față în față, atingându-ne mâinile, privindu-ne sufletele, uimindu-ne și bucurându-ne de ceea ce trăiam. Eram 2 copii cu suflete pure, încărcate cu cele mai frumoase gânduri de iubire, ce nu știau cum să descrie acel moment.

  Nu mi-a fost teamă să-l iau de mână și să-l pun acolo, în locul în care am știut că vom avea parte de cea mai tare experientă, schimbul de energii ghidat de către Univers. Nu m-am gândit nicio secundă că m-ar putea cataloga drept nebună pentru gestul meu, pur și simplu o forță interioară îmi dădea încredere în mine, în el și în ceea ce urma să se întample.

  M-am simțit iubită, apreciată, binecuvântată de Univers. Mi-am umplut conștiința cu o diversitate de senzații, trăiri și bucurii. M-au cutremurat minute în șir picăturile magice și m-am condus într-o stare de beatitudine, unde m-am simțit ca acasă, linistită, implinită, în sigurantă.

  E timpul să-i mulțumesc Universului pentru acea întâlnire cu inocența mea, pentru acel spectacol din mine, pentru că am fost privilegiată să-i fiu scenă, iar energiile mele, actorii.

  Azi, privind pe fereastră stropii de ploaie, imi e dor de sufletul meu purificat și neînfricat, care poate face din orice situație un ritual magic.

With LOVE,
A.S.